Genti pentru toate gusturile si buzunarele. Eu am intrat din curiozitate si acum intru zilnic. 🙂

UniqueDeals vine cu un concept nou in marea lume a reducerilor de grup.

Pentru ca suntem „Unique”, am adoptat un look pe masura. Un site aerisit si vesel unde cumparaturile sunt mereu placute si accesibile.

Mai mult, avem in fiecare zi o oferta „Unique”. De ce este deosebita? Oferta „Unique” este cea pe care nu trebuie sa o ratezi. Gasesti in fiecare zi altceva, la preturi intotdeauna sub 10 lei.

Intampinam zilnic potentialii clienti cu reduceri de pana la 99%,  cu servicii si produse din cele mai diferite: frumusete, medical, food, accesorii, timp liber, distractie, sport, imbracaminte, turism, auto, IT, carti, jucarii, casa!

Vino si tu in lumea „Unique” si profita de beneficiile destinate membrilor!

Sandra, Catalina si Larisa, trei prenume frumoase carora daca le asociezi Izbasa, Ponor si Iordache rezulta un singur lucru: AUR. Mariana Bitang si Octavian Bellu, doua nume care gasesc aurul si il lustruiesc pana straluceste.

Pentru o clipa am uitat de recesiune, euro, curs valutar si inima s-a oprit de emotie. Catalin Ponor si Larisa Iordache au fost printre cele trei gimnaste care nu au cazut de pe brana. Apoi au primit rasplata muncii de o viata:
medalia de aur si pe cea de argint. Chiar nu mai conteaza metalul. Au devenit regine. Amandoua!

La fel a facut si Sandra Izbasa care a sarit impecabil. A plutit mai usoara decat un fulg si a aterizat fara teama. Era a ei. Medalia nu se putea duce in alta parte. Si asa a fost.

Bravo fetelor!

Asteptam sa va vedem la Jocurile Olimpice!

Pentru 2012 va doresc din suflet sa aveti un an mai bun, sa fiti sanatosi, fericiti si impliniti!

Am gasit AICI un „super” articol.

Este adevarat ca suntem atrase de tot ce este interzis, implicit de „baietii rai”. De asta sunt si ei asa, pentru ca le permitem si pentru ca sunt multe proaste care cred ca sunt atat de speciale incat el se va schimba.

Hello, nu se va schimba. NICIODATA. De ce? Pentru ca atata timp cat sunt suficient de multe cretine siliconate care sa pice din prima pentru niste toale de firma, sau pentru o plimbare cu jeep-ul, nu au motiv sa se schimbe. De ce s-ar lega la cap cu una cand se pot lega la pat cu mai multe?!? Cand au chef si fara sa dea explicatii?

Si nu, inima lui nu se va inmuia. De ce? Pentru ca nu are. Simplu.

Exista si cativa care spun de la inceput exact ce vor. Daca accepti, atunci nu iti imagina ca va fi acolo cand ai nevoie. Nu veti fi impreuna de ziua ta sau a lui, nu veti merge impreuna la nunti sau botezuri, nu va veti saruta, romantic, sub vasc la trecerea dintre ani, nu te va intreba daca ai probleme si nu te va cere niciodata de nevasta. Vei fi acolo atunci cand el va avea „chef” nu neaparat de tine cat de actiune, in termeni de cartier se numeste altfel.

Bun articol. Cu siguranta este scris de un barbat frustrat careia i s-a dus iubita dupa un macho, si-a facut treburile si apoi s-a intors. El a primit-o cu bratele deschise si lacrimi in ochi. Poate deja isi fac planuri de nunta, dar asta este alta poveste. :)))

Perfect de acord cu acest post.

Da, iubirile perfecte sunt cele care NU s-au întâmplat. Cele pe care le-ai visat sau… chiar și cele pe care le-ai trăit de unul singur, în inima ta. Cele pe care le-ai colorat în esențe de toamnă, mai apoi de primăvară, cele pe care le-ai luminat singur atunci când îți erau întunecate. Cele pe care le-ai pictat metaforic în nuanțele favorite, cele care s-au întipărit atât de adânc în imaginația inimii tale încât toate lucrurile și sentimentele noi poartă acum amprenta lor, și ea imaginară. Cele la care ai sperat îndelung a se adeveri, dar care nu s-au adeverit niciodată. Ele da. Sunt iubiri perfecte.

Am avut si am in continuare oroare de morti (cadavre, corpuri neinsufletite si ce mai intra in pachetul asta). Si pentru ca de ce iti este frica nu prea scapi pe lumea asta …

Luni am ajuns din intamplare la morga spitalului Sf. Ioan. Si nu doar la usa, ci in mijlocul „distractiei”. Norocul meu a fost ca nu era nimeni la petrecere in acel moment. A fost cea mai scarry experienta din viata mea de pana acum. Si cea mai traumatizanta. Toata ziua am avut miros de formol si alte substante in nas si nu am putut sa mananc absolut nimic.

Si azi, nr. marti, am fost nevoita sa ma duc din nou. Bineinteles ca nu m-am mai dus singura de data asta, ci cu o doamna fata de care nu stiu cum o sa ma revansez. Socul cel mai mare a fost provocat de iesirea unui medic din una dintre sali (moment in care am vazut ca „avea treaba”) cu o merdenea (sau ce o fi avut in mana) DIN CARE MUSCA FOARTE TACTICOS SI CARE ERA DEJA INCEPUTA. :o:o

Asa ca daca tot nu scapi de ceea ce te temi, am hotarat ca ma tem tare sa ma indragostesc loca loca, mi-e teama sa raman insarcinata, mi-e taaare teama sa fiu fericita si mi-e teama sa fim sanatosi. 😀

Cand ati citit ultima data o poveste? Sunt convinsa ca in anii copilariei.

Cand ati facut ultima data parte dintr-o poveste? De ura sau de dragoste. Poveste sa fie.

Cum arata o poveste? Are un inceput care iti taie respiratia si te pregateste pentru cuprinsul care are rolul de a te duce repede catre happy-end.

Ne mai gasim timp in haosul cotidian pentru povesti? Daca ajungem intr-o poveste stim sa ne dam seama? Stim cum sa o continuam si sa ne indreptam catre happy-end?

Si cea mai pertinenta intrebare: mai crede cineva in povesti? In zane si printi?

Imi plac oamenii veseli, cei care ma fac sa rad. De ce? Din simplul motiv ca rasul te face sa uiti de probleme.

Oamenii veseli sunt optimisti si te fac sa ai incredere in ei.

Rasul ne scapa de migrene si cica ingrasa, dar partea asta nu s-a adeverit deocamdata.

Am auzit in ultima vreme tot felul de nemultumiri de genul „candva petreceam mai mult timp impreuna cu X, acum nu mai e asa” sau „inainte imi povestea ce a facut cu lux de amanunte, acum imi face o schema si gata”.

Normal, zic. La inceput, adica acum 1,2,3 … ani fiecare povestea ce a facut, cu lux de amanunte pentru a petrece cat mai mult timp impreuna. Daca din toate amanuntele acelea erau adevarate jumatate, eu ma mir. Ideea nu era neaparat de a istorisi cele intamplate, ci de a vorbi cu ACEA persoana. Dupa trecerea timpului ajungi sa iti cunosti „aproapele” suficient de bine incat sa iti mai faci timp si pentru tine.